MOȘÓI¹ s. m. I. 1. (Regional) Soțul moașei (I 3). Cf. TDRG. S-aibă. . . Și moșoiul de-un caftan. MARIAN, NA. 236. Moșoniu-mi este bărbatul moașii mele. LIUBA-IANA, M. 25, cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 140, ALR II/2. 2. (Prin Ban.) Naș² (I 1). Cf. m o a ș ă (I 4). Cf. ARH. FOLK. III, 49. II. (Prin Munt. și Dobr.) Numele unui pește nedefinit mai de aproape. V. moș (II 1). Cf. ALR I 1 746/932, 990. – Pl.: moșoi. – Moș + suf. -oi.