MOȘIOÁCĂ s. f. = măciucă. ♦ (Regional) Drug de lemn, perpendicular pe capătul fusului, pe care se înfășoară lanțul fîntînii, avînd la capete două greutăți cu două vergele, cu ajutorul cărora poate fi învîrtit fusul cu mîna (Buteni-Vașcău). Cf. COMAN, GL. – Pl.: ?

moșioacă sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Măciucă. 2 Drug de lemn, perpendicular pe capătul fusului, pe care se înfășoară lanțul fântânii, având la capete două greutăți ca două vergele, cu ajutorul cărora poate fi învârtit fusul cu mâna.