Definiția cu ID-ul 503210:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mítră (mítre), s. f. – Tocă purtată de prelați. – Mr. mitră. Gr. μίτρα, parțial prin intermediul sl. mitra (Murnu 38; Tiktin; Conev 108). – Der. mitrofar, adj. (cu mitră), din mgr. μιτρόφορος (Gáldi 211).