Definiția cu ID-ul 503210:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mitră (mitre), s. f. – Tocă purtată de prelați. – Mr. mitră. Gr. μίτρα, parțial prin intermediul sl. mitra (Murnu 38; Tiktin; Conev 108). – Der. mitrofar, adj. (cu mitră), din mgr. μιτρόφορος (Gáldi 211).