MIRIÁDĂ s. f. (Livresc; mai ales la pl., de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Număr sau cantitate foarte mare (nedeterminată); mulțime. Repetați în coruri, prin mii de miriade. HELIADE, O. I, 185. Cetatea și suburbiile Clujului furnicau de miriada poporului. BARIȚIU, P. A. III, 142, cf. III, 46. Piața Teatrului Național era ornată cu piramide de brazi verzi, pintre care era așezate în formă de mozaic miriade de candele pline cu oliu de mai multe culori. FILIMON, O. I, 398, cf. EMINESCU, P. 77. Viața tot atît de imensă și de necunoscută a miriadelor de paseri migrătoare. . . este evocată de d. Sadoveanu cu un sentiment adînc și înfiorat. IBRĂILEANU, S. L. 109. Miriadele de gîze foiesc iarăși în stoluri. BART, E. 309. Miriade de fire de praf. V. ROM. iunie 1954, 64. – Pronunțat: -ri-a-. – Pl.: miriade. – Din fr. myriade.