miră s.f. 1 (milit.; la arme de foc) cătare, <reg.> muscă, <înv.> pravilă, țel. Mira formează, împreună cu înălțătorul, dispozitivul de ochire al armei. 2 (hidrol.) miră hidrometrică limnimetru. Cu mira hidrometrică se măsoară nivelul unui curs de apă, al unui lac, al unui rezervor etc. 3 (fiz., telev.) imagine de reglaj. Mira este transmisă de stațiile de televiziune pentru reglarea diferitor elemente ale lanțului de transmisiune și pentru a da telespectatorilor posibilitatea de a regla televizorul. 4 (reg.) v. Mireasă. 5 (înv.) v. Benzoe. Smirnă.