Definiția cu ID-ul 1329095:
Tezaur
MIORCĂÍRE s. f. Acțiunea de a (s e) m i o r c ă i. 1. Orăcăială, orăcăit. Cf. m i o r c ă i (1). Cf. PONTBRIANT, D. 2. Smiorcăială, plîns. Cf. m i o r c ă i (2).Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. - V. miorcăi.
MIORCĂÍRE s. f. Acțiunea de a (s e) m i o r c ă i. 1. Orăcăială, orăcăit. Cf. m i o r c ă i (1). Cf. PONTBRIANT, D. 2. Smiorcăială, plîns. Cf. m i o r c ă i (2).Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. - V. miorcăi.