Forma mintitură este o variantă a lui smintitură.
4 definiții pentru smintitură
Explicative DEX
smintitură sf [At: BARONZI, L. 120 / V: m~ / Pl: ~ri / E: sminti + -tură] (Îvr) Sminteală (1).
mintitură sf vz smintitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
smintitură, smintituri, s.f. (înv.) sminteală, nebunie, scrânteală.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MINTITURĂ s. f. v. smintitură.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: smintitură
smintitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mintitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||