MINERÍȚĂ s. f. 1. Soție de miner¹ (1). 2. Muncitoare calificată care lucrează într-o mină¹ (1); (rar) mineră, (regional) băieșiță. Sînt minerițe, harnice, minuni: Iucrează tot mai multe la cărbuni. V. ROM. aprilie 1956,171, cf. FD I, 159. - Pl.: minerițe. – Miner¹ + suf. -iță.