Definiția cu ID-ul 1397192:

Explicative DEX

MINCIUNĂ (pl. -ni) sf. 1 Spusă neadevărată cu scopul de a înșela, neadevăr: ce-i drept și adevărat, nici la dracul nu i ~ (SLV.); (P): a spus o ~ cu coarne, o ~ cît toate zilele (sau cît Colțea) de mare; – o ~ bine ticluită plătește mai mult decît un adevăr; – gura mai lesne vorbește adevărul decît minciuna; – minciuna are loc și ea pe unde trece (PANN); 👉 MÎNĂ 2 ; PLOSCĂ1 ; a ieși, a rămîne de ~, a se dovedi mincinos, a fi pedepsit ca mincinos: toate prorociile rămaseră zadarnice și ieșiră de ~ (BĂLC.); a da de ~, a dovedi că a mințit: cărturarii mai dincoa nu voiră... să dea... de ~ pe cărturarii cei vechi (ISP.) 2 Obiceiul, deprinderea de a minți: minciuna e un vițiu; (P): cu minciuna n’o duci departe 3 Ficțiune poetică: minciunile poeziei 4 Înșelăciune, amăgire: minciunile vieții C. ADEVĂR [lat. vulg. * mentionem].

Exemple de pronunție a termenului „minciună” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50