MINAMATA s. f. complex de tulburări care apar ca urmare a consumului de pește contaminat prin dejecții industriale în care există mercur; otrăvire cu mercur. (< fr. minamata)

minamata s. f. (med.) ◊ „Boala Minamata – reprezentând în esență o dereglare gravă și ireversibilă a sistemului nervos în urma consumării de pește contaminat cu mercur – a provocat, până în prezent, în Japonia moartea a peste 150 de persoane.” Sc. 25 XI 75 p. 6. ◊ „Se reamintește [...] ce s-a întâmplat la Minamata, în Japonia, unde s-au înregistrat 107 morți, 800 de bolnavi și cazuri grave de malformații la nou-născuți în rândul populației care se alimentează cu pești din golful cu același nume, poluat cu mercur [...]” Sc. 7 IX 77 p. 6; v. și R.l. 30 X 75 p. 6, 24 XI 75 p. 6 (din engl. minamata, de la n. loc. jap. Minamata; BD 1971)