mințit, -ă adj. 1 (despre oameni) ademenit, amăgit, încântat, înșelat¹, momit, păcălit², trișat, <fam.> fraierit, prostit², țepuit, <înv. și reg.> prilestit, <reg.> celuit, gloanit, <înv.> dezmântat, gâmbosit, <fig.> îmbrobodit², orbit, <fig.; fam.> aburit, bărbierit², buzat, dus², pingelit, pingeluit, <arg.> accidentat. Bătrânul mințit a rămas păgubit. 2 (în opoz. cu „real”; înv.; despre afirmații, mărturii etc.) v. Fals. Inautentic. Inventat. Mincinos. Născocit. Neadevărat. Neautentic. Neîntemeiat. Nereal. Plăsmuit. Scornit.