Definiția cu ID-ul 503107:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mínă (míne), s. f. – Sursă, filon, zăcămînt. Fr. mine. Este omonim cu mină, s. f. (aparență, aspect, prezență, față), din fr. mine.Der. miner, s. m., din fr. mineur; mina, vb., din fr. miner.