mierlă s.f. (ornit.) 1 (și mierlă-neagră) Turdus merula; <reg.> pasăre-galbenă-n-cioc, văduvă-loatră (v. văduv). 2 mierlă-de-piatră = Monticola saxatilis; <reg.> sturz-de-piatră , sturz-de-stâncă; mierlă-sură = Turdus torquatus; <reg.> ploier; (reg.) mierlă-de-apă = mierlă-de-pârâu = mierlă-de-pârâu-nordică v. Pescar. Pescar-negru. Pescărel. Pescărel-de-apă. Pescărel-de-gheață. Pescărel-de-munte. Pescărel-de-pădure. Pescărel-de-pârâu. Pescărel-negru. Pescăruș. Pescăruș-cu-gușă-albă. Pescăruș-de-munte. Pescăruș-de-prund. Pescăruș-negru (Cinclus cinclus); mierlă-de-munte-cenușie v. Sturz. Sturz-cântăreț. Sturz-de-vii. Sturz-roșcat. Sturz-roșu (Turdus musicus); mierlă-galbenă v. Grangur (Oriolus oriolus); mierlă-gulerată v. Privighetoare. Privighetoare-mică. Privighetoare-roșie. Privighetoare-sură (Luscinia megarhynchos).