MIERCĂÍ vb. IV. I n t r a n z. (Despre iepuri) A scoate strigătul caracteristic speciei (H I 418, VII 29, 389, XII 29); p. e x t. (despre alte animale) a scînci, a mecăcăi, a zbiera (DDRF, ȘĂINEANU, ALEXI, W.). – Prez. ind. pers. 3: miércăie (H VII 389, XII 29) și miercăiește (H I 418, vii 29). – Și: miercăni (H IV 276, VII 245) vb. IV. – Cf. m e c ă i, m i o r c ă i.