mielar sm [At: LB / Pl: ~i / E: miel + – ar] (Pop) Păstor de miei.

mielar m. păstor de miei.

mielar, mielari, s.m. (reg.) cioban de miei.

MIELAR s. m. (Popular) Păstor de miei. V. m i o r a r. Cf. LB, POLIZU, LM. Acest vătav rînduiește care dintre păcurari. . . să pâzască miei și acesta să numește mielariu. LIUBA-IANA, M. 109. Pentru paza fiecărui ciopor erau rînduiți ciobanii. . . cari purtau diferite nume după cioporul unde serveau. La miei erau „mielarii”. DRAGOMIR, O. M. 11, cf. H IX 284. Cînd se bagă oile în lapți, se despart mieii și se țîpă la mielar timp de 6 săptămîni. CHEST. V 16/53, cf. 25/32, 56, 96, 97, 29/48, 31/61, A II 6. – Pl.: mielari. – Miel + suf. -ar.