Definiția cu ID-ul 1320985:

Tezaur

MIEIȘÓR s. m. (Rar) Mielușel (II). Două cîrduri de albi meișori Șed roatâ-n țărcușor (Dinții). GOROVEI, C. 133. - Pl.: mieișori.Miel + suf. -ișor.