Definiția cu ID-ul 1320985:
Tezaur
MIEIȘÓR s. m. (Rar) Mielușel (II). Două cîrduri de albi meișori Șed roatâ-n țărcușor (Dinții). GOROVEI, C. 133. - Pl.: mieișori. – Miel + suf. -ișor.
MIEIȘÓR s. m. (Rar) Mielușel (II). Două cîrduri de albi meișori Șed roatâ-n țărcușor (Dinții). GOROVEI, C. 133. - Pl.: mieișori. – Miel + suf. -ișor.