MICHIDUȚĂ s. m. 1. (Familiar și glumeț) Unul dintre numele dracului. Măi michiduță ! da cu mine ți-ai găsit că poți tu să te întreci din fugă? CREANGĂ, P. 51. Ce-ai gîndit sara, he ! he I ea știe a doua zi, pe semne că-l are pe nichiduță, ție-se de dînsal CONTEMPORANUL, VI_v 482, cf. CANDREA, F. 115, LUNGIANU, CL. 38, MARIAN, T. 348. Dracul. . . își puse în minte să le strice căsnicia . . . S-a trudit el, michiduță. PAMFILE, D. 15, cf. id. COM. 13. Mai stai aici o leacă, pe scăuel, măi nichiduță, pînă va veni nevastă-mea. FURTUNĂ V. 12, cf. com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, ALR II/I h 184. Michiduță mititel, Se ia lumea după el (Ceasornicul). PĂSCULESCU, L. P. 77. 2. Epitet (familiar și glumeț) dat-unui copil neastîmpărat, ștrengar. CREANGĂ, GL. Ci mișcă, mă, mai cu picioare, michiduță, ori ce aștepți? LUC. III, 103. – Și: nichiduță s. m. – Etimologia necunoscută.