miazănoapte s.f. I 1 (geogr.) nord, <livr.> septentrion, <înv. și reg.> crivăț, scăpătat¹, <înv.> miezul nopții (v. miez), sever¹. Expediția se îndreaptă spre miazănoapte. Vântul bate dinspre miazănoapte. 2 (înv. și reg.) v. Miez de noapte. Miezul nopții (v. miez). II (bot.; reg.) 1 v. Ciormoiag. Condroniu (Melampyrum arvense). 2 v. Sor-cu-frate (Melampyrum nemorosum).