miasmă s.f. 1 duhoare, infecție, putoare, <livr.> fetiditate, mefitism, <înv. și pop.> împuțiciune, <pop. și fam.> puturoșenie, <pop.> puturoșie, <înv.> apuțit, apuțitură, duh, smreduire, vapor. În încăpere era o miasmă insuportabilă. 2 abur, efluviu, exalare, exalație, miros, parfum, <rar> abureală, evaporație, <înv.> miroseală, mirosenie. Tânăra lasă în urmă o miasmă pătrunzătoare de iasomie.