2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

miți v vz mițui

MIȚÍ, mițesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mițui. – Din miță.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MIȚÍT, -Ă, mițiți, -te, adj. v. MIȚI. – [DLRM]

Intrare: mițit
mițit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mițit
  • mițitul
  • mițitu‑
  • miți
  • mițita
plural
  • mițiți
  • mițiții
  • mițite
  • mițitele
genitiv-dativ singular
  • mițit
  • mițitului
  • mițite
  • mițitei
plural
  • mițiți
  • mițiților
  • mițite
  • mițitelor
vocativ singular
plural
Intrare: miți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miți
  • mițire
  • mițit
  • mițitu‑
  • mițind
  • mițindu‑
singular plural
  • mițește
  • mițiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mițesc
(să)
  • mițesc
  • mițeam
  • miții
  • mițisem
a II-a (tu)
  • mițești
(să)
  • mițești
  • mițeai
  • mițiși
  • mițiseși
a III-a (el, ea)
  • mițește
(să)
  • mițească
  • mițea
  • miți
  • mițise
plural I (noi)
  • mițim
(să)
  • mițim
  • mițeam
  • mițirăm
  • mițiserăm
  • mițisem
a II-a (voi)
  • mițiți
(să)
  • mițiți
  • mițeați
  • mițirăți
  • mițiserăți
  • mițiseți
a III-a (ei, ele)
  • mițesc
(să)
  • mițească
  • mițeau
  • miți
  • mițiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)