MÍȘENIȚĂ s. f. (Regional) Loc în care mișună o mulțime în dezordine; amestec de oameni, adunătură. V. f u r n i c a r. Cf. CIHAC, II, 198, GHEȚIE, R. M. 264, BARCIANU. Sulina, acea mișăniță de aventurări din tot orientul. ap. TDRG, cf. ALEXI, W. - Pl.: mișenițe. – Din rus. мешаница „amestecătură”. Cf. ucr. мішаница.