Definiția cu ID-ul 918604:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METEÁHNĂ, metehne, s. f. 1. Defect, cusur, lipsă. Tot răzăși sînt, cu aceleași daruri și cu aceleași metehne. SADOVEANU, O. VII 279. Are o meteahnă... îi zuliară... să fugi în lume. ALECSANDRI, T. 1159. Să se apuce a ne zugrăvi și pre noi locuitorii din capitalie cu toate metehnele și ticăloșiile noastre! NEGRUZZI, S. J. 240. 2. Boală, leziune. Pe cei cu metehne mai grele îi duceau la spital. PAS, Z. III 48. Turnă apoi de două-trei ori apă vie, și se vindecă Țugulea de toate metehnele, rămîind... sănătos și întreg. ISPIRESCU, E. 330. ◊ Fig. Pasiune, slăbiciune. Cînd n-ai ce face... cugeți. Asta e meteahna ta cea veche. SADOVEANU, O. VII 26. ♦ Supărare, necaz, neajuns. Ca să nu se întîmple cuiva vreo meteahnă de la niscaiva duhuri necurate... eu am găsit cu cale în mintea mea să mîneți aci. ISPIRESCU, L. 376.