mesală sf [At: CALENDARIU BUDA (1818), 37 / V: ~sal sn, ~seală / Pl: ~le / E: bg месал] 1 (Reg) Față de masă. 2 (Îvr; îf mesal; pbl) Cearșaf. 3 (Îvr) Bucată de pânză brodată cu aur și cu perle, pe care unele femei o purtau în trecut pe cap. 4 (Reg) Țesătură țărănească pentru ducerea mâncării Si: boccea. 5 (Pex; reg) Vas pentru dus bucatele. 6 (Pex; reg) Ulcea.