mersic s [At: ZANNE, P. III, 228 / A: nct / Pl: nct / E: nct] (Reg) 1 Ladă umplută cu rumeguș de lemn (folosit altădată, în mănăstiri, la curățatul farfuriilor). 2 (Îe) A da după ~ A fura.

MERSIC subst. (Regional) Ladă umplută cu rumeguș de lemn (folosit altădată, în mănăstiri, la curățitul farfuriilor). Cf. ZANNE, P. III, 228. ◊ Expr. A da după mersic = a dosi, a fura. V. a da după p i e r s i c. Cf. id. ib. 228. - Accentul necunoscut. – Pl.: ? – Etimologia necunoscută.