mermeri a vz mermerei

mermerei a [At: N. A. BOGDAN, C. M. 161 / V: ~ri / E: tc mermeri] 1 (Tcî) Ca de marmură¹ (1). 2 Cu desene care imită vinele marmurii Vz marmorat.

MERMERÍ adj. v. mermerei.

MERMERÉI adj. (Turcism învechit) Ca de marmură¹ (1); cu desene care imită vinele marmurii (v. m a r m o r a t). Tulpan mermerei, bucata 44 bani (a. 1 726-1 733). N. A. BOGDAN, M. 161, cf. ȘIO II₂, 155. – Și: mermerí adj. ȘIO II₂, 155. – Din tc. mermeri.