O definiție pentru merizi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

merízi s. f. pl. – Miezul zilei. – Var. meriză, merey, mirez. Mr. amiridz. Lat. mĕridῑes (Candrea-Dens., 1109; REW 5531). – Der. meriza, vb. (a se odihni la miezul zilei – despre turme -), din lat. mĕrῑdiāre; merizătoare (var. meriziște, meriziștină, meriziș, mirez), s. f. (loc de odihnă pentru vite). Cuvinte rare; numai în Trans., de N. și Maram.[1]

  1. Var. meriziu (cf. def. din Dicționarul de Sinonime) — blaurb.
Intrare: merizi
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • merizi
  • merizile
genitiv-dativ singular
plural
  • merizi
  • merizilor
vocativ singular
plural