menținere s.f. I 1 conservare, păstrare, ținere. Arheologii se ocupă cu menținerea relicvelor în stare bună. Menținerea documentelor vechi a fost făcută prin tehnici speciale. 2 (adesea cu determ. locale) păstrare, reținere. Ceața este o cauză a menținerii umezelii în atmosferă. Medicamentul i-a fost recomandat pentru evitarea menținerii apei în organism. 3 întreținere, <fig.> alimentare. Intenția unor grupuri de interese a fost, la un moment dat, menținerea conflictelor sociale. 4 (rar) v. Alură. Atitudine. Port¹. Poză. Poziție. Ținută. II 1 păstrare, perpetuare. Ecologiștii militează pentru menținerea unor specii de animale pe cale de dispariție. 2 dăinuire, persistență, <rar> persistare, <înv.> persistere, stăruială, stăruință, stârnire. Unii oameni își păstrează tinerețea spirituală prin menținerea amintirii copilăriei fericite la maturitate.