Mehadia f. 1. afluent al râului Cerna, izvorește din poalele muntelui Semenic; 2. orășel așezat la margine între Banat și Oltenia, cu o pozițiune admirabilă, pe râul cu acelaș nume, renumit pentru băile sale minerale (Băile Herculane): 3000 loc. Prima stațiune balneară a Ungariei: azi aparține României Mari.

MEHADIA 1. Depresiune intramontană tectono-erozivă, în S culoarului Timiș-Cerna, între M-ții Cernei și M-ții Almăjului. Supr.: c. 210 km². Relief colinar. Drenată de râurile Mehadicva, Bela Reca și Globu (afl. al Cernei). Climă blândă (temp. medie anuală 9-10°C). Pășuni și fânețe naturale. Pomicultură (meri, pruni). Cunoscută și sub numele Mehadica. 2. Com. în jud. Caraș-Severin, situată în depresiunea cu același nume, pe râul Bela Reca; 4.638 loc. (2000). Centru pomicol. Stație de c. f. (în satul M.). Expl. de lignit și gresii. Prelucr. lemnului (cherestea, parchet). Castru roman din sec. 2-3 refăcut, probabil, în sec. 4 de Constantin cel Mare (în satul Plugova). Cetate din sec. 13 și și biserica Adormirii Maicii Domnului (1791-1794).

CARANSEBEȘ-MEHADIA V. Timiș-Cerna.