MEDÉLNIȚĂ s. f. (Învechit) Lighean (de aramă, de argint etc.). Medelniță de aramă (a. 1 588). CUV. N. BĂTR. I, 203/20. Într-aceaia vreame au făcut o medelniță de spălare (a. 1 678). GCR I, 238/31. întăiu să cade ca să să speale întru acea medelniță a sf[í]ntului botez (a. 1 678). id. ib. 239/11. înfigea un ac în luminare aprinsă și cînd agiungea focul lumînării la ac, cădea acul într-o medelniță de suna și-l stîrniia de să scula. DOSOFTEI, V. S. septembrie 3^v/14. Una medelniță (lighean) înaltă cu ibric (a. 1 793). URICARIUL, XVI, 205. - Pl.: medelnițe. – Cf. v. sl. мѣдѣнича.