mecâz sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 247 / Pl: ~i / E: nct] (Îvr; csnp) Persoană însărcinată cu încasarea dărilor.

MECÎZ s. m. (Învechit, rar ; cu sens neprecizat, probabil) Persoană însărcinată cu încasarea dărilor. S-a făcut stăpînitor și mecîz și așa. . . s-a întins și legea. VĂCĂRESCUL, IST. 247, cf. ȘIO II₂, 154. - Pl.: mecîzi. – Etimologia necunoscută.