meștereală sf [At: CĂLINESCU, E. O., II, 187 / Pl: ~eli / E: meșteri + -eală] 1 (Fam; rar) Exercitare a unei meserii, a unei profesiuni. 2 (Fam; rar) Realizare a unor obiecte, bunuri materiale etc. 3 (Fam; rar) Prelucrare a unor obiecte, bunuri materiale etc. 4 (Fam; rar) Aranjare. 5 (Fam; rar) Reparare.

MEȘTEREÁLĂ s. f. (Familiar, rar) Acțiunea de a m e ș t e r i. Limbile broaștelor erau lungi și bine strînse în arcuri și toată meștereala lui Stănicâ fu zadarnică. CĂLINESCU E. O. II, 187. - Pl.: meștereli. – Meșteri + suf. -eală.