Varianta mbrăcinare este o formă elidată a lui îmbrăcinare,îmbrăcina.
2 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmbrăcina vtr [At: LB / S și: (îrg) înb~ / Pzi: îmbrăcin / E: în- + brăcină] (Îrg) 1-2 A(-și) lega izmenele cu brăcinarul. 3-4 A (se) încinge cu brăcina.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îmbrăcina, îmbrăcinez, vb. I (reg.) a-și lega brăcinarul, a-și lega izmenele cu brăcinarul; a (se) încinge, a (se) îmbrâna.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îmbrăcina
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
Intrare: îmbrăcinare
îmbrăcinare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)