matroșă sf [At: ȘEZ. V, 105 / Pl: ~șe / E: nct] (Reg) 1 Om de alergătură. 2 (Îe) A purta pe cineva de-a ~șa A purta pe cineva de ici colo. 3 (Art.) Dans nedefinit mai îndeaproape care se joacă la șezători. 4 (Art.) Melodie după care se execută matroșa (3).

matroșă s.f. (reg.) persoană de alergătură.

MÁTROȘĂ s. f. (Regional) 1. Om de alergătură. Cf. ȘEZ. V, 105. Nu ți-oi fi io matroșă ție! MAT. DIALECT, I, 79. ◊ E x p r. A purta pe cineva de-a matroșa = a purta pe cineva de ici colo. Com. din FRATA-TURDA. 2. Numele unui joc (nedefinit mai îndeaproape) care se joacă la șezători (FRATA-TURDA). Cf. PAȘCA, GL. - Etimologia necunoscută.