măsucă sf [At: CANDREA, T. O. 50 / Pl: ? / E: masă¹ + -ucă] (Pop) 1-2 Măsuță (1-2).

Calanthe masuca Lindl. (syn. Bletia masuca Don). Specie care înflorește vara. Flori (cca 6 cm diametru) violete-închis, lobate, lobul central plat-romboidal, violet-închis, cu mici ridicături aurii, pinten filamentos, îndoit, lobii laterali îngust-lunguieți, pe un peduncul înalt de 50-60 cm, erect, cu un- număr mare de flori. Frunze pețiolate, îngust-eliptice, cu vîrf ascuțit, nu cad în perioada de înflorire.

MĂSUCĂ s. f. (Regional) Măsuță (1). Cf. CANDREA, Ț. O. 50. - Pl.: ? – Masă¹ + suf. -ucă.