martoníță, martonițe, (matroniță), s.f. (bot.) Plantă erbacee perenă, cu flori albe sau liliachii, cu miros plăcut (Melissa officinalis); roiniță, buruiana-stupilor, iarba-albinelor, iarba-roilor: „Și te-oi băga-n grădiniță / Sub cel vârf de martoniță” (Bârlea, 1924: 33). – Et. nec.