marótă s.f. 1 (psih.) Interes excesiv, obsedant pentru ceva; manie, idee fixă. ♦ ext. Obiect al unei manii. Caii aceia au devenit... o marotă, o idee fixă (CAR.). 2 Sceptru avînd în vîrf un cap caraghios, împodobit cu clopoței, care era purtat de bufoni, ca semn al nebuniei. • pl. -e. / <fr. marotte.