marinăriță s. f. Femeie care a îmbrățișat meseria de marinar ◊ „La bordul șalandelor «Razelm» și «Gârlița» [...] pot fi întâlnite și niște fete frumoase, ca toate fetele. Cele trei [...] sunt primele fete marinărițe din portul Constanța.” R.l. 1 X 75 p. 2. ◊ „«Marinărițe». Scriam nu de mult în rubrica noastră despre primele trei fete de la serviciul «Căi navigabile» al portului Constanța, care au devenit marinari pe o șalandă.” Sc. 16 XII 75 p. 2; v. și femeie-marinar (din marinar + -iță)