O definiție pentru marchier
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
marchier s. m. (pl. marchieri)
Intrare: marchier
marchier substantiv masculin
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)