O definiție pentru marchier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marchiér s. m. (pl. marchieri)

Intrare: marchier
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marchier
  • marchierul
  • marchieru‑
plural
  • marchieri
  • marchierii
genitiv-dativ singular
  • marchier
  • marchierului
plural
  • marchieri
  • marchierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)