MARCHETĂRÍE s. f. Procedeu de decorare a obiectelor (de lemn), cu mici bucăți (colorate) de lemn prețios, de fildeș sau de metal; p. e x t. obiect lucrat prin acest procedeu. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. În bibliotecă avea un birou nemaipomenit de întins, în marcheterie. CĂLINESCU, S. 67. ♦ Fi g. (Rar) Operă (literară) alcătuită din fragmente desperecheate. Cf. ȘĂINEANU, D. U. - Și: (franțuzism) marcheterie s. f. – Din fr. marqueterie.