Definiția cu ID-ul 502450:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

márcă (mắrci), s. f. – Marcă, sigiliu. – Mr. marcă. It. marca, fr. marque, cf. ngr. μάρϰα, bg., sb., rus. marka). – Der. marca, vb., din fr. marguer, it. marcare; marcant, adj. (notabil), din fr. marquant; marcher, s. m. (marcator), din fr. marqueur; marchetărie, s. f., din fr. marqueterie; remarca, vb. (a observa), din fr. remarquer; remarcă, s. f. (notă, observație), din fr. remarque; remarcabil, adj. (însemnat), din fr. remarquable; mar(c)graf (var. mar(c)grav), s. m., din germ. Markgraf.