4 definiții pentru mantra


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁNTRA, mantra, s. f. Formulă sacră cu valoare magică și educativă, în unele practici și religii orientale (yoga, budism, hinduism, tantrism). – Din fr. mantra.

MÁNTRA s. f. inv. (în brahmanism) formulă sacră. (< fr. mantra)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mántra s. f., g.-d. art. mántrei; pl. mántra


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÁNTRA (cuv. sanscrit „instrument de gândire”) s. f. Formulă căreia în unele practici și religii orientale (yoga, budism, hinduism, tantrism) i se atribuie o valoare educativă, cvasimagică. Cea mai cunoscută este m. „Om Mani Padme Hum” (în sanscr. „O, tu, giuvaer din floare de lotus”), care are un rol important în budismul tibetan. Recitarea unei m. este asociată cu meditația (practicată îndeosebi în tantrism).

Intrare: mantra
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mantra
  • mantra
plural
genitiv-dativ singular
  • mantre
  • mantrei
plural
vocativ singular
plural