5 definiții pentru mantră / mantra
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MANTRA, mantra, s. f. Formulă sacră cu valoare magică și educativă, în unele practici și religii orientale (yoga, budism, hinduism, tantrism). – Din fr. mantra.
MANTRA s. f. inv. (în brahmanism) formulă sacră. (< fr. mantra)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!mantră/(sanscr.) mantra s. f., g.-d. art. mantrei; pl. mantre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mantra s. f., g.-d. art. mantrei; pl. mantra
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MÁNTRA (cuv. sanscrit „instrument de gândire”) s. f. Formulă căreia în unele practici și religii orientale (yoga, budism, hinduism, tantrism) i se atribuie o valoare educativă, cvasimagică. Cea mai cunoscută este m. „Om Mani Padme Hum” (în sanscr. „O, tu, giuvaer din floare de lotus”), care are un rol important în budismul tibetan. Recitarea unei m. este asociată cu meditația (practicată îndeosebi în tantrism).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F159) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mantră, mantre / mantra, mantresubstantiv feminin
- 1. Formulă sacră cu valoare magică și educativă, în unele practici și religii orientale (yoga, budism, hinduism, tantrism). DEX '09
etimologie:
- mantra DEX '09