Mannheim, școala de la ~, grup de violoniști și compozitori activând în a doua parte a sec. 18 în orchestra din Mannheim (aparținând electorului palatinatului de Bavaria), care, pe parcursul a două generații, contribuie la cristalizarea simfoniei* ca gen (1, 2) și formă* și la îmbogățirea mijloacelor de expresie simfonice. Acestor muzicieni li se atribuie organizarea muncii în orchestră*, acuratețea în frazare*, cultivarea efectelor dinamice*, stabilirea ciclului* simf. la Allegro-Adagio-Minuetto-Allegro, afirmarea unui contrast evident între cele două teme* ale formei de sonată*, abandonarea scriiturii contrapunctice* în favoarea monodiei* acompaniate – rolul preponderent revenind partidei* violinelor. Promotorii înnoirilor menționate sunt J. Stamitz, F.X. Richter, K. și A. Stamitz fiii, C. Cannabich.

MANNHEIM [mánhaim], oraș în SV Germaniei (Baden-Württemberg), la confl. Rinului cu Neckar, la 71 km VSV de Frankfurt am Main, vizavi de orașul Ludwigshafen, împreună cu care formează o conurbație; 317,3 mii loc. (1996). Port fluvial. Nod feroviar. Aeroport. Centru financiar și comercial. Siderurgie. Constr. de mașini (Daimler-Benz), de mașini agricole, de aparataj electrotehnic, mașini-unelte, mecanică de precizie. Rafinărie de petrol. Ind. celulozei și hârtiei, chimico-farmaceutică, textilă și alim. Universitate (1907). Muzeu. Festival folcloric anual (în luna mai). Monumente: Primăria veche (1701-1723, renovată în 1954-1955), castel în stil baroc (1720-1760), fosta biserică a iezuiților (1733-1738), azi biserică parohială, Teatrul Național (1778, refăcut ăn 1954-1957), Arsenalul (1777-1779), Palatul Bretzenheim (1782-1788). Menționat documentar în anul 766. – Școala de la ~, grup de compozitori (J. Stamitz, F.X. Richter, Chr. Cannabich ș.a.) care au avut, pe la mijlocul sec. 18, un rol important în evoluția orchestrei, a orchestrației și a simfoniei.

MANNHEIM [mánhaim], Karl (1893-1947), sociolog german. În 1933, a emigrat în Marea Britanie. Prof. univ. la Frankfurt am Main și Londra. Unul dintre întemeietorii „sociologiei cunoașterii”; a cercetat, influențat de Hegel și parțial de marxism, determinarea socială a cunoașterii; a preconizat însă ameliorarea societății nu prin schimbare, căci altfel ar fi posibile noi utopii, ci printr-o reformă graduată („Ideologie și utopie”, „Omul și societatea într-o epocă de reconstrucție”, „Eseuri de sociologie și psihiatrie socială”).