manimasca sfa [At: FILIMON, O. I, 197 / E: nct] (Îvr) 1 Dans la modă pe la începutul sec. XIX. 2 Melodie după care se execută manimasca (1).

MANIMASCĂ s. f. (Învechit, rar) Numele unui dans la modă pe la începutul secolului al XlX-lea. Pe timpul lui Caragea erau la modă mai multe danțuri străine. . . : tampeta, matradu, manimasca, valțu-mazurca. FILIMON, O. I, 197. - Accentul necunoscut. – Pl.: ? – Etimologia necunoscută.