Definiția cu ID-ul 1251799:
Tezaur
MANDALĂU subst. (Prin Olt., Ban.) „Fiertură îngroșată cu făină”. VÎRCOL, M. - Și: măndalău subst. GR. BĂN. – Etimologia necunoscută.
MANDALĂU subst. (Prin Olt., Ban.) „Fiertură îngroșată cu făină”. VÎRCOL, M. - Și: măndalău subst. GR. BĂN. – Etimologia necunoscută.