O definiție pentru mancurtism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mancurtísm s. n., pl. mancurtísme

Intrare: mancurtism
mancurtism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mancurtism
  • mancurtismul
  • mancurtismu‑
plural
  • mancurtisme
  • mancurtismele
genitiv-dativ singular
  • mancurtism
  • mancurtismului
plural
  • mancurtisme
  • mancurtismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)