MANĂ sf. ⛪ Aliment pe care Dumnezeu îl făcea să cadă în fie-care dimineață din cer spre a hrăni pe Israeliți în pustiu, după ieșirea lor din Egipt și înainte de a intra în țara făgăduinții ¶ 2 Ⓕ ⛪ Mană cerească, cuvîntul lui Dumnezeu ¶ 3 pr. ext. Hrană îmbelșugată: se repeziră... socotind bietele javre flămînde că au dat peste vre-o ~ (ODOB.) ¶ 4 Ⓟ Belșug: lasă că nu va fi mare ~ de cîștigul meu (ISP.) ¶ 5 Ⓟ Nu-i vre-o ~, nu-i vre-o pricopseală mare (CIAUȘ.); nu e ~ mare a spune de pe carte ș’altu a asculta (JIP.) ¶ 6 Esența, tot ce e mai bun în lapte, în rodul bucatelor, etc., despre care poporul crede că se poate răpi prin farmece și vrăji sau de către strigoaice: în sîmbăta Paștilor, se face și o păscuță a vitelor care se dă vacilor să mănînce, ca să aibă ~ (GOR.); nu se vinde, nu se dă nimic de sămînță la alții, pînă ce nu vei semăna tu întîiu, altfel îți dai mana, norocul (GOR.); dacă vaca nu dă lapte, atunci se crede că alții i-au luat mana (GOR.); poate c’au luat strigoaicele mana de la vaci (CRG). ¶ 7 🌿 O boală a viței de vie pricinuită de o ciupercă (Peronospora viticola), de pe urma căreia frunzele se pătează, se sbîrcesc, se îngălbenesc și apoi se usucă; sporii acestei ciuperci se află în aer, de unde ajung pe frunzele tinere ale viței și stau acolo pînă dă o ploaie caldă care-i face să germineze (🖼 3026): piatra și mana pe mine m’au bătut și m’au pălit (DLVR.) ¶ 8 🌿 ~-DE-APE, mare plantă ierboasă, numită și „roua-cerului”, cu tulpina vîrtoasă, care crește prin mlaștini, prin lacuri și pe marginea apelor (Glyceria aquatica) ¶ 9 🌿 MANA-JIDOVULUI = ZMEUR [gr. μάνα, bg. m a n a, care are toate înțelesurile din românește].