mamelucărime sf [At: CARAGIALE, O. VII, 456 / E: mameluc + -ărime] (Nob) 1 Mulțime de mameluci (3). 2 Totalitate a mamelucilor (3).

MAMELUCĂRÍME s. f. (Neobișnuit) Mulțime de mameluci (2), totalitatea mamelucilor. Deși mamelucârimea mă va huidui în unison, poate să am norocul ca în mulțimea lumii cinstite. .. să găsesc cîteva aprobări. CARAGIALE, O. VII, 456. - Mameluc + suf. -ărirhe.