5 definiții pentru maimuțar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAIMUȚAR s. m. (Neobișnuit) Om neserios, nestatornic. Să ieșim de aici: pleacă atîta lume ... Dar cine crezi că sînt, maimuțar, zăuaș, ori miner de vreme bună?! DAVIDOGLU, M. 26. - Pl.: maimuțări. – Postverbal al lui maimuțări.

maimuțar sm [At: DAVIDOGLU, M. 26 / Pl: ~i / E: pvb maimuțări] (Nob) Om neserios.

MAIMUȚÁR, maimuțări, s. m. (Rar) Persoană care umblă cu maimuța prin bîlciuri; p. ext. om caraghios. Dar cine crezi că sînt, maimuțar... ori miner de vreme bună?! DAVIDOGLU, M. 26.

MAIMUȚÁR, maimuțari, s. m. (Rar) Persoană care umblă cu maimuța prin bâlciuri; p. ext. om caraghios. – Din maimuță + suf. -ar.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

maimuțar, maimuțari s. m. (intl.) hoț de serviete / de genți / de valize.

Intrare: maimuțar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maimuțar
  • maimuțarul
  • maimuțaru‑
plural
  • maimuțari
  • maimuțarii
genitiv-dativ singular
  • maimuțar
  • maimuțarului
plural
  • maimuțari
  • maimuțarilor
vocativ singular
  • maimuțarule
  • maimuțare
plural
  • maimuțarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maimuțar

  • 1. rar Persoană care umblă cu maimuța prin bâlciuri.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • maimuță + sufix -ar.
    surse: DLRM